Salonul Național de Plastică Mică, Brăila 2021
Ivit în cultura efervescentă a anilor 2000, Salonul Național de Plastică Mică de la Brăila, aflat la ediția a XXII- a, rămâne contrafortul continuității artei veacului trecut față de contemporaneitatea care ideologizează și digitalizează până și ființa artistului. Cu participare internațională, manifestarea a coagulat în jurul ei 445 de nume, asigurând o privire atentă asupra tendințelor din arta ultimei sute de ani, care se prelungesc până astăzi. Afirmând și de această dată raportarea omului la universul său emoțional prin rapelul la genul nonfigurativ, așezat față în față cu evocarea cotidianului evaluat plastic în compoziții inspirate din realitate, pictura se află într-o permanentă alternanță între abstract și concret, atribut descoperit și în zona graficii, unde tehnicile clasice stau alături de experimente vizuale digitale, în această ultimă direcție înscriindu-se și fotografia, specie care anul acesta a impresionat prin numărul mare participanți. Nuanțările stilistice ale tridimensionalul oferă pentru sculptură un accent de prospețime, făcând o corespondență între mobilitatea variatelor tendințe din arta europeană, cu accent pe simbol și pe potențele imaginative ale artiștilor. Ceramica și sticla, fascinând prin ineditele expresii moderne, se îndepărtează de uzanța metodelor de prelucrare, strălucind prin caracterul vivant și procedee estetice inedite. Un loc binemeritat în cadrul salonului îl au și artele textilele prin conjuncția realizată cu alte limbaje și modalități de a se structura în contextul materialelor diverse. Nu lipsesc ready-made-urile și obiectul, iar colajul vine să completeze panorama manierelor plastice care se perpetuează în timp. Compoziții aparte descoperim în zona sacrului, unde icoane implicând vechi canoane bisericești se alătură abordărilor arhetipale, de influență bizantină, stilizate și conforme personalității artistice a fiecăruia. Expoziția s-a bucurat de prezența a serii întregi de studenți aparținând învățământului superior de artă, școlile de la Timișoara, Cluj, București și Iași, remarcându-se prin discursuri plastice specifice, orientate spre avangardă, dar și spre alura prețioasă a modernismului. Dilemele societății pandemice, înțelegând prin aceasta întreaga larghețe a expresiei, le regăsim într-un număr foarte mic de lucrări, semn că artiștii rămân liberi în visele și opera lor, parafrazele lumii exterioare fiind doar un motiv de a confirma puterea acestora de a merge mai departe, păstrându-și nealterate principiile existențiale și valorile după care își concretizează arta.
Ana Amelia Dincă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu