La multi ani, Zamfir Dumitrescu!
- „Inceput de secol XX”-
Anumite scene de interior din creația artistului amintesc casele negustorilor și ale micii burghezii de la începutul secolului al XX-lea, atmosfera dominată de mirosul vechiului mobilier de lemn și a tainicelor ecleraje care abia pătrund prin geometria ferestrelor evocând, prin elementele pictate, simplitatea și bunul gust al ambianței interioarelor din prima jumătate a veacului trecut. De la lumina caldă care cuprinde încăperile inundate de efecte calorice încălzite cu alb și ocru, la amprente tonale reci obținute prin completarea cu verde, amestecate într-o atmosferă unitară cu galbenul care se strecoară prin ferestre, artistul își structurează lucrările de obicei frontal, deschizând imaginea spre exteriorul cadrului, prin discrete linii de forță, facându-ne să vizualizăm mental restul ansamblului arhitectonic. Seria de compoziții „Început de secol XX” nu face decât să continue preocuparea lui Zamfir Dumitrescu pentru o temă care îi provoacă spiritul rațional în ceea ce privește calculele perspectivale. Preocuparea pentru spațiu și pentru raportul matematic dintre părțile picturii, fac ca percepția tridimensionalului în plan bidimensional, să fie susținută logic și riguros. Inclusiv tavanele împărțite în casetoane sau linii drepte și pardoseli imitând tabla de șah, dar și simple podele de lemn ne invită, prin iluzia adâncimii, să trecem dincolo de primul plan și să putem înțelege legile nescrise ale compoziției. Printre acestea, multiplicarea spațiului prin deschideri dominând imaginea cu ajutorul geometriei paralelipipedice, amplifică încărcătura nostalgică a lucrărilor, care surprind clipele dinaintea amiezii sau calde după- amieze, când soarele copleșește camera pictată, făcându-l pe om să se retragă sau să-și continue cotidiana rutină în afara câmpului nostru vizual, lăsând obiectele să-și spună tainica lor poveste. Uneori centrele de interes devin secundare, lăsând câte un personaj feminin în atitudine statică, cu fața spre noi, în picioare sau așezat, să devină principalul punct de atracție al privirii, în funcție de care se organizează celelalte componente structurale. „Locuința părăsită”, „Interior desuet”, „Bucătăria veche”, „Dormitorul bunicii”, „Interior din nord”și alte câteva scene de gen, fac parte din aceeași categorie a tablourilor prin care pictorul abordează scena de interior de la începutul secolului XX, prin a cărei modalitate de articulare a indicatorilor teoretici, rămânând într-un traseu stilistic similar. Interioarele cu tentă arhaică, aparținând nu numai unui trecut imaginat, ci și unor vremuri resimțite prin ecoul bunicilor artistului, prin pitoreasca atmosferă a vechiului București, pe care Zamfir Dumitrescu a cunoscut-o îndeaproape, făcând parte din atmosfera misterioasă și vetustă a acestuia, se constituie într-un segment integrat aceluiași demers estetic de concretizare a noțiunilor academice de diseminare a unui câmp vizual formativ.
Ana Amelia Dincă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu