Salonului Național de Plastică de Mică Brăila, ediția a XX-a

De-a lungul celor douăzeci de ediții ale Salonului Național de Plastică de Mică Brăila, mulți artiști expozanți  au pierit, alții s-au aflat în apogeul creației lor ori au început să se afirme vertiginos , conlucrând la o redefinire contemporană a  valorilor artei românești  de la începutul secolului al XXI-lea,  prin preluarea unor tendințe clasice sau moderne, prin autenticitate sau originalitate, prin accente avangardiste, prin spirit imaginativ și implicare totală în actul de creație. Fie că a fost vorba de pictură, sculptură, grafică, arte decorative, colaj, fotografie, spiritul inovator în cadrul evoluției viziunii artiștilor participanți la salon, s-a dezvoltat în paralel cu demersul evolutiv personal, prin implicarea într-un experiment ce presupunea încă de la începuturile sale, adaptarea viziunii fiecărui plastician la imperativele unor dimensiuni reduse, acest lucru constituind o provocare pentru cei obișnuiți cu suprafețele sau formele în volum elaborate. Deducem faptul că, prin numărul mare de participanți la a  ediția aniversară 2019, proiectul președintelui Filialei U.A.P. Brăila, artistul plastic Gheorghe Mosorescu, și-a atins scopul de a face din această manifestare un racursi asupra direcțiilor  stilistice prezente în arealul românesc, în acest moment.  Remarcăm o preferință a artiștilor de a utiliza preceptele estetice ale tridimensionalului pentru domenii ce aparțineau bidimensionalului, cum ar fi tapiseria, dar și o opțiune de a face din obiectul utilitar, confecționat din ceramică și sticlă,  o sculptură cu veleități de artă majoră. În gravură o menținere a normelor figurative, bazate pe un desen academic, cu atente derogări moderne și cu subiecte inspirate din conceptele clasice ale gândirii sau din actualitate, completează tendințele picturii, un gen artistic mult mai implicat în latura senzitivă a autorilor, în subconștientul care se relevă ludic în compoziții atât de variate. Arta religioasă, indiferent de interpretări, este atașată canonului, pe când, cioplirea succesivă și structuri perene sunt utilizate concomitent cu  materiale reciclabile în sculptura. De la practica realismului până la atitudini precursoare ale unor noi orientări artistice, întâlnim inclusiv în maniera de realizare a colajului, care preia structuri vizuale consacrate,    concurând pe această  panoplie a salonului cu designul vestimentar, rezumat uneori la configurarea unui fragment textil, așezat în cuadratura unui tablou, iar prezența obiectului și a unor materiale neconvenționale, a tehnicilor mixte și a modalităților de expresie dintre cele mai îndrăznețe și diverse, au fost esențializate în creuzetele câtorva centimentri, aducând în discuție calitatea superioară a școlii românești de arte frumoase, capacitatea de adaptare imediată a opțiunilor vizuale la cerințele unor reguli și ținuta estetică remarcabilă a lucrărilor, create de profesioniștii breslei.

Ana Amelia Dincă