Alexandrina Stroe, „Chipuri în Grădina Maicii Domnului”, expoziție de artă iconografică, la U Art Gallery

Alexandrina Stroe are o istorie personală în ceea ce privește evoluția de la pictura realistă la cea abstractă, apoi la icoana bizantină, realizată după canoane, fără derogări de la „Erminia” lui Dionisie din Furna, ci doar prin amprentarea imaginii sacre cu mici decorațiuni vegetale, care, prin caracterul lor decorativ, să înfrumusețeze  suportul pictat. Trecerea de la pictura laică la cea religioasă s-a produs în mod subconștient, artista evocând în spațiul bidimensional Ochiul lui Dumnezeu, care a făcut și obiectul ilustrației de carte. Trecerea la abordarea sacră s-a produs aproape imperceptibil, dar având o cauză cu implicații genealogice, ceea ce a determinat-o pe plasticiană să conștientizeze forța mesajelor divine. De la trăirile subconștiente și nevăzute, Alexandrina Stroe a ajuns în punctul de a evoca lumi văzute cu ochii minții și percepute cu simțurile credinței sale în puterea tămăduitoare a icoanelor. Un ușor volum sugerat, amintind de Renașterea Paleologă, descifrăm în reprezentările personajelor dispuse în plină pagină, unde artista urmează „stricto senso” datele iconografiei, permițându-și însă, anumite derogări decorative, sensibil reperate în compozițiile cu evangheliști, amintind de medalioanele cu sfinți de pe arcadele bisericilor brâncovenești. În aceeași ținută estetică a decorativului,  unele chipuri ale lui Iisus și ale Fecioarei Maria sunt înconjurate de chenare asemănătoare vinietelor de manuscris, lucrate aproape sisific.  Blicurile, dând efecte estetice și păstrând specificitatea picturii bizantine, expresivizează la maximum câmpul imagistic, cu ajutorul armoniilor tonale bine temperate, obținute din minuția execuției, din desen și pete ample de culoare, din experiență și talent. Din punct de vedere tehnic, expunerea proiectului „Chipuri în Grădina Maicii Domnului”, se desfășoară pe trei coordonate: icoana pe lemn, pe pânză și mozaic. Toate aceste imagini implicând fațete ale divinității și energiilor pozitive, sunt sfinți intercesori și protectori ai vieții noastre spirituale, efigii reprezentându-l pe Iisus și anumite scene din viața sa, pe Fecioara Maria, îngeri, personaje biblice și reprezentări teologice, selectate de artistă în funcție de propria apartenență la anumite trăiri transcendentale. Spectaculoase sunt imaginile evocând-o pe „Maica Domnului - Rugul aprins” și „Iisus la slavă”, „Inălțarea Domnului” și „Izvorul tămăduirii”, unde, în abordări mai complexe, Alexandrina Stroe, reperează datele unei picturi canonice, realizată la mare artă. Pe lângă pleiada de sfinți protectori (Sfântul Cuvios Antonie cel Mare, Sfântul Ierarh Nicolae, Sfântul Prorooc Ioan Botezătorul, Sfântul Sava, Sfântul Mucenic Gheorghe, Sfântul Mucenic Dimitrie, Ilie, Andrei, Sfânta Muceniță Hristina, Alexandru, Vasile cel Mare, Nectarie, Spiridon, Mina, Iustina și Ciprian), sunt de remarcat și dipticurile, admirabil executate: „Buna Vestire”, „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”, „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril”,  au caracteristicile unui desen exact și riguros, susținut de culoarea cerută de normele stilului, pe un fond bizantin, tratat cu foiță de aur, ocru sau albastru. În ceea ce privește mozaicul, Alexandrina Stroe a fost fascinată de  frumusețea celor mai vechi compoziții păstrate din Mesopotamia și Egiptul Antic, de cele din Bizanț și Islam, care în amalgamul de piese colorate, scoici și fildeșuri, decorând pavimente și suprafețe murale, artista a descoperit fascinanta iluzie a frumosului. Redarea unor simboluri zooomorfe și fitomorfe, a unor figuri religioase, impunând armonia integrală a suprafeței, susținută de culori delicate, nuanțe extrem de fine, ce neutralizează subiectul așezat central, ne arată o artistă preocupată de variate încercări tehnice, punând în evidență căutările permanente de descoperire a noului. Mielul Mistic, vița de vie, peștele, păunul, Sfântul Duh, Sfântul Arhanghel Gavril, Sfânta împărăteasă Elena, sunt conturate în notele unor adevărate bijuterii, prin structurarea suprafeței cu ajutorul unor tesserae tăiate foarte mărunt și care reușesc prin frumusețea lor, să strălucească asemenea unor nestemate. Si în acest caz, forma figurativă este cea care dă măsura sensibilității și răbdării artistei de a căuta armonii depline și de a conferi un pronunțat caracter pictural lucrărilor sale, plăcute ochiului și sufletului.

Ana Amelia Dincă