Ivonna Efremov, Alexandru Efremov, Andrei  Efremov și Maria Constantinescu  la Galeriile „Sabion”

Așezată sub semnul spiritualității, expoziția „Poveste de Crăciun” a reunit trei artiști și un cercetător: Ivonna Efremov, Andrei Efremov, Maria Constantinescu și Alexandru Efremov, identități particulare în abordarea ideii de creștinism, de credință, de spiritualitate, de pământ divin, aflat sub semnul dumnezeirii.

Peisajul hibernal ocupă un loc privilegiat în abordarea doamnei  Ivonna Efremov, preocupată de farmecul naturii înzăpezite, pentru care utilizează o paletă tonală ținută sub control, în culori puține, care să confere claritate receptării imaginii și să inducă privitorului starea de contemplare. Suprafața compozițiilor este ușor de cuprins cu privirea și punctează atmosfera diafană, frumusețea naturii în iarnă, pitorescul pajiștilor înzăpezite, unde regăsim liniștea pierdută a contemporaneității.  Aceste peisaje te îndeamnă la visare prin frumusețea lor, prin liniștea pe care o degajă, prin orizontalitatea pe care se desfășoară lin, tăcute, maiestuoase. Atmosfera poetică pornește din interiorul artistei, din starea meditativă provocată de experiența vieții, desfășurată sub semnul anotimpurilor, regăsindu-se pe sine în aceste întinderi presărate de arbori, care  structurează diferit compozițiile, de la detaliu, la reprezentarea unor cadre peisagistice ample, luminoase.  Atmosfera ușor grizată a iernii se face resimțită pe cărările acoperite de zăpadă, pe dealurile și munții, înălțându-se semeți și metamorfozându-se cu cerul surprins în gloria iernii, în griuri delicate, în manieră modernă, de o expresivitate debordantă. Alexandru Efremov a fost prezent în expoziție prin intermediul cărții sale „Icoane românești”, un regal al imaginii sacre de pe teritoriul României. Dedicându-se întreaga viață modului cum creștinismul s-a manifestat în varietatea lui stilistică în diferitele zone geografice ale țării noastre, prin intermediul icoanei, autorul particularizează din acest punct de vedere regiunile reprezentative, evidențiind punctele comune și aportul particular specific fiecărui areal creștin. O lucrare complexă, de referință, bogat ilustrată, dublată de o cercetare analitică, susținând expoziția „Poveste de Crăciun”, ne-a lăsat moștenire cercetătorul Alexandru Efremov, atrăgându-ne atenția supra puterii spirituale pe care o au asupra devenirii noastre aceste obiecte-simbol, cu încărcătură dumnezească.

Andrei Efremov evocă spectacolul transparențelor dintre lumile interioare și exterioare ale ființei, prin intermediul vitraliilor. Redefinind prețiozitatea acestei tehnici într-o manieră ce cuprinde tehnica Tiffany, sticlă manuală și vitraliu pictat, cuprinzând un areal generos de exprimare, de la arta de înaltă ținută estetică la datele decorativului, Andrei Efremov reînvie trăirea spirituală a ființei prin simboluri și personaje sacre. Compoziții precum „Portretul lui Brancuși”, „Sfântul Gheorghe”, „Îngerul păzitor”, abordate într-o expresie de sintetizare a formei, conferă forță expresivă imaginii, rezultată din renunțarea la detalii și accentuarea conturului figurativ general, evidențiind astfel mesajul. Ideea Iisus în mandorlă, cu jocul de linii invocând o mișcare permanentă a lumii și a gândurilor, simboluri arhetipale, fac trimitere spre izvorul vieții, spre introspecția interioară și credință, spre ideea de bine și adevăr. Maria Constantinescu expune îngeri și compoziții de mici dimensiuni, cu simboluri zodiacale, în delicate atingeri de pensulă ce încorporează laviuri transparente și pete de culoare menținute cu știință în tonalități care să susțină stilul său inconfundabil, pornit din sfera artei bizantine și din arealul tradiției populare românești, pe care le-a condus la note originale de abordare. Pictura Mariei Constantinescu are prețiozitatea unor rafinate bijuterii, prin fragilitatea liniilor care construiesc forma stilizată, în spiritul vechilor icoane pe sticlă ori al manuscriselor medievale miniate. Din inepuizabilul izvor al tradiției, un loc aparte în interpretările vizuale ale Mariei Constantinescu îl au îngerii, aceste ființe protectoare, prezente și invizibile în același timp. Rafinamentul și delicatețea expresiei plasticei, modul de asumare al unui orizont vizual preluat și statornicit în matca unei experiențe trăite în ambianța satului românesc, evoluând concomitent cu parcursul existențial al pictoriței, selectarea arhetipurilor și trecerea lor prin filtrul talentului și a unei munci asidue, fac din opera de până acum a Mariei Constantinescu un popas la care revenim pentru a învăța cum se transformă, devenind originale, reperele artistice ale tradiției.

Ana Amelia Dincă