Prin trei dintre cele mai comune elemente care aparţin
văzului- punctul, linia şi culoarea, Maria Unţanu afirmă, şi nu
subiectivizează, comunicând direct şi dând sinelui diferite înfăţişări care
sunt de fapt elogiul adus fiinţei umane. Acest discurs îmbină efecte stranii în
redarea regelui, relevând partea de masculinitate, de forţă şi cuprindere a
universului prin figura ovală, sprâncenele arcuite într-o nelămurire evidentă,
capul uşor înclinat, orientat spre „Regina verde”, pe care o prezintă
privitorului într-o mişcare descendentă. Corpul este hieratic şi contravine
vizual forţei nevăzute pe care o posedă, regele acumulând prin această
contradicţie plastică neliniştea, trăirea exterioară, epuizarea fiinţei şi
totodată enunţul cerebral al entităţii sale. Fiind personaj singular în creaţia
Mariei Unţanu, fiindcă „Regele” este doar unul, artista îl înzestrează cu însuşi
energetice, umbra mâinii arătând puterea sa nemăsurată şi simbolică, inducând
atributele definitorii ce relaţionează Cerul, Omul şi Pământul. Aici, pare mai
degrabă un îmblânzitor, un idol ce-şi duce cu sine lumea purgatoriului ca pe o
povară, adunând în registrul inferior al corpului numeroase capete, pe care le
poartă pe matie, structurarea plastică amintind şi de osuarele vechi. Prin caracterul dominator, „Regele” Mariei Unţanu
păstrează spiritul cameleonic, dar şi partea caducă a existenţei, chiar dacă
transfigurarea este apanajul fiinţei în sine prin aceeaşi reiterare a
nenumăratelor măşti ce anunţă dedublarea. Poziţionarea regelui în acest triptic
are scopul de a prezenta cele două chipuri feminine: „Regina verde”, spre care are îndreptată privirea şi pe care artista a
conceput-o în spiritul structural al egiptencei Neferttiti, şi „Regina
albastră”, care se uită la noi, cu privirea directă şi în aşteptare. Gestul
„Regelui” este teatral, cele trei
lucrări fiind înlănţuite de o traiectorie de lumină oblică ce leagă mantia
stăpânitorului cu obrazul stâng al femeii din centru, eclerajul oprindu-se pe
braţele portretului bust. Caracteristica stilistică este efilarea, armonizată
de graficiană cu tonul coloristic al
fondului aplatizat cu subtile valorări şi accente. „Regina verde” are ochii
închişi semn că se află într-o adormire sub semnul visării lăuntrice
într-un spaţiu compoziţional cu efecte
ce conferă picturalitate lucrării purtătoare a
germenului reâncarnării.
Sistematizarea construcţiei evidenţiază relevarea
afectului, psihologiile diferite şi unicitatea atitudinilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu