luni, 18 iulie 2016


Camelia Ion la o nouă expoziţie, la Centrul Cultural UNESCO Ionel Perlea din Slobozia


Camelia Ion a iubit mereu culoarea şi expresia formei abstracte însă deseori a abordat şi figurativul în compoziţiile cu flori şi portrete. Expunerile pictoriţei se înscriu în modul personal de a recepta senzaţiile din mediul apropiat, insistenţa cu care urmăreşte expresia coloristică fiind posesoarea unui lirism cu rostiri evocatoare ale expresivităţii şi echilibrului compoziţional. Morfologiile interpretate şi tehnica artistică lasă la vedere sobrietatea şi degajarea expresiei plastice, armoniile muzicale, jocul dintre eclerajul estompat şi cel exuberant, implicând nota modernă a stilului său. Sensibilitatea şi sugestiile lumii primordiale se împletesc cu efectele juxtapunerilor, cu masa de culoare aşezată raţional sau în funcţie de gestul recuperator al unor mijloace plastice reconstruite în sintezele propriei sale experienţe. Camelia Ion aduce sub ochii noştri o stare, nu o lume, un suflu romantic , nu o realitate, o altă închipuire a tonurilor şi a imaginilor, aşa cum le trăieşte în faţa şervaletului. Decupajele coloristice vizibile cu ochiul liber sau metamorfozele formale apropiate de interpretări abstracte imaginează planuri şi unghiuri cu ajutorul cărora Camelia Ion subtituie reperele clasice pentru a lăsa loc tendinţelor libere de abordare a subiectului plastic.  În afară de studiile de drapaj, portretele exotice şi naturile statice cu flori constituie o nouă aplecare a artistei spre picturalitate, prin tuşa recuperatoare a formei şi prin suprafeţe sintetice plate ori nuanţate după criterii artistice. Paleta de culorii vii ce caracterizează chipurile africane este utilizată cu prudenţă, structurile care definesc influienţele tribale, precum elementele de vestimentaţie şi podoabele demonstrează capacitatea Cameliei Ion de a observa amănuntul şi de a - l analiza în termenii impuşi de tehnica picturii. Naturile statice cu flori fac o legătură directă cu tradiţia modernă a artei româneşti prin stilistică, dar aminteşte şi de cultura de atelier, aflată la mare preţ şi în activitatea de creaţie a artistei, care, nefiind exclusivistă în tratarea unei teme, aceasta reuşeşte să-şi reaşeze discursul vizual pe linia abordărilor diverse şi în zona unei dinamici ivită din formă, fie ea la limita figurativului sau aflată în segmentul plastic al patei de culoare. Nuanţele de luminozitate se întrevăd în planurile ce leagă spaţialitatea compoziţiilor, eclerajul închis şi deschis creând un joc  în logica internă a lucrărilor sale recente.     

Ana Amelia Dincă   

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu