Tabăra de pictură de la Măldărești -plein-air, ediția a
V-a,10-20 septembrie 2018
Sterică Bădălan, Ovidiu Buzec, Vali Irina Ciobanu,
Gheorghe Coman, Mihai Coțovanu, Bogdan Dumitru Enache, Simona Pascale, George
Păunescu, Lucia Pușcașu, Mirela Ungureanu au fost cei care, la cea de a V-a
ediție a Taberei de pictură de la Măldărești, au omagiat Centenarul Marii
Uniri, evocând în arta lor memoria locurilor, relicvele arheologice ale
Primului Război Mondial, simbolurile Unirii de la 1918, dar și liniștea care
s-a așezat peste aceste meleaguri după marele eveniment istoric. Cranii ale soldaților
împușcați, insigne ale ofițerilor, uniforma specifică a luptătorilor noștri,
locuri unde au avut loc confruntări sângeroase, cimitirul eroilor, bisericile
în care aceștia s-au rugat, au fost subiecte prezente în compozițiile finale
ale artiștilor plastici. Excursiile de documentare în care au mers
participanții la tabără au fost relaționate cu evenimente, momente și simboluri
reprezentative pentru județul Vâlcea în remarcabilul an 1918. Artiști cu
viziuni plastice deja conturate, cei zece plein-air-iști au abordat tehnici
specifice manierei lor de a lucra, fiecare având un discurs vizual care îi
definește viziunea. Prioritățile estetice ale lui
Sterică Bădălan fac parte din arealul vizual al picturii de factură modernă.
Aspecte din istoria locurilor au avut drept reper arhitectura, decorația
fațadelor, amplasarea subiectelor în cadrul natural pitoresc, metamorfozând
realitatea cu elementele de plasticitate, cu desenul peste care culoarea s-a
așezat expresiv și în accente concordante cu motivul pictural reprezentat. În
lucrările „Cula Duca”, „Poarta spre lumină” și „Biserica Nouă” geometriile
compoziționale, jocul de planuri, perspectivele caracterizate de simetrii și
asimetrii, centrele de interes și punctele de fugă sunt reevaluate de artist în
compoziții echilibrate, ținând seama de rigori de școală, peste care experiența
și îndemânarea au intervenit în a susține plăcerea de a picta în plein-air,
artistul adaptându-se la tema impusă: istoria împrejurimilor, implicând cadrul
arhitectural și natural. „Poartă la Cimitirului eroilor” este o lucrare
specială în contextul aniversării Centenarului Marii Uniri. Acest simbol al
trecerii dintre două lumi, de la pământ la cer, se concentrează în abordarea
lui Sterică Bădălan pe îngemănarea dintre imaginația vechii viziuni populare a
realizării porților cu decorația de factură sacră, cu plinuri și goluri, care
să faciliteze transcendența sufletelor în ciclicul ritm al universului.
O reîntoarcere în timp,
dar si evocarea unui timp al naturii, descoperim in pictura artistei Vali Irina
Ciobanu, cea care reitereaza impresiile sale directe asupra motivului pictural,
fie ca este vorba de o structura arhetipală, fie ca aduce pe suprafață
bidimensională, nota pictogena a lumii vegetale. Culoarea uneori saturată,
redand misterul si frumusetea florilor, delicata lor stridență, realizată în
pete rafinate de culoare, contrastând cu desenul figurativ al arhitecturii
arhaice, cu o dominanta de complementare în gama rosu/verde, conferă o
dimensiune lirică lucrarilor, care descoperă ineditul. Întoarcerea la
primordial, la structurile vegetale si la masivitatea vechilor construcții
medievale, introduce pictura artistei Vali Irina Ciobanu într-un orizont vizual
aparținând magicului și regenerării lumii, realitatea fiind interpretată în
cele mai sincere notații lirice, în care domină bucuria de a trăi. Momentul
1918 a fost readus în contemporaneitate prin pictarea podului de la Câineni,
locul unde au avut loc lupte în timpul Primului Război Mondial. Suprafață
vibrantă a apei, surprinsă într-o pensulație ritmică și liniile drepte și curbe
ale arhitecturii, dincolo de care vegetația se aflä în gloria ei, rememorează
istoria tăcută și în acelasi timp vie a locurilor. În memoria soldatului
necunoscut, Vali Irina Ciobanu a creat compoziția Regasire, un studiu de craniu
în culoare în fața căruia este redatä insigna unui ofițer, insemn corodat de
timp, având traiectorii decorative, interpretate cu măiestrie de artistă.
Craniul care a constituit modelul tabloului Regasire, fusese descoperit în
tranșee de domnul Claudiu Aurel Tulugea, directorul Muzeului Județean Aurel
Sacerdoțeanu, Vâlcea și avea în orbite pamânt și rădăcini, urma globului care
l-a ucis pe acest soldat tânăr, fiind vizibilă.
Modalitățile de limbaj plastic pe care le
utilizează Gheorghe Coman sunt supuse studiului naturii, dinamica locului
regăsindu-și în lucrările create la Măldărești, tainele ascunse, mirosul arhaic
al pământului sunt fundamentate prin sugestii ale arhitecturii țărănești
specifice zonei, dar și prin înfățișarea diferitelor fațete ale construcțiilor
medievale cum ar fi masivitatea, simplitatea, grația plasticii fațadelor sau a
pridvoarelor, coloanele bisericilor și arcadele acestora, pe unde lumina divină
pătrunde neîncetat. Împrejurimile locului au fost surprinse și acestea într-un
conținut filosofic, de armonie deplină a omului cu natura, efectul psihologic
al culorii fiind cel care amplifică grandoarea fiecărei compoziții, creată aici
de Gheorghe Coman. Acesta așează pe pânză impresii și stări, pe care i le-a
imprimat peisajul, putându-se detecta în lucrări sale întreaga poezie a
atmosferei de septembrie. Momentul Marii Uniri a fost implicat în pictura sa
prin referințe la soldații români, participanți la Primul Război Mondial.
Aceștia sunt figurați cu gândul la Dumnezeu, rugându-se la sfinții protectori
ai celor ce merg la luptă. În fața imaginii sacre, zugrăvită pe stâlpul
bisericii, personajele îmbrăcate în uniformă militară, stau la sfat. O
demonstrație de măiestrie, cu aplecare asupra subiectului plastic, așezat pe
armătura unei compoziții figurative.
La Măldărești, Mihai Coțovanu
evocă sentimentul autentic al naturii, transfigurările luminii în diferite
momente ale zilei, vorbind despre preocupările sale pentru pictura în
plein-air, pentru dispunerea ecranelor cromatice în funcție de percepție și de
rigori cromatologice. Plasticitatea poetică a eclerajelor, subtil nuanțate,
permite aerului să vibreze de armonii calorice, ceea ce înseamnă că emoția
artistului în fața motivului pictural a reușit să transmită suprafeței
bidimensionale a pânzei întreaga gamă de trăiri și energii pozitive, care au
invadat sufletul artistului, impresionat de infinitele frumuseți ale cadrului
natural de la Măldărești, dar și de arhitectura veche, monumentală, surprinsă în
intensități pigmentare și în norme compoziționale, știute de artistul cu
experiență. Portetul Reginei Maria bust, într- o abordare realistă, evocă
personalitatea acestui simbol al Marii Uniri, pictorul surprinzând trăsăturile
definitorii ale chipului și puterea privirii de la care contemporanii nu-și
puteau lua ochii. Însemnele regalității, descoperirea caracterului, blândețea și
frumusețea interioară a modelului, îl definește din nou pe Mihai Coțovanu drept
acel portretist reputat pe care îl știm. În pictura lui Ovidiu Buzec contrastele
valorice se afla supuse armoniilor de septembrie și memoriei spațiului istoric,
dar și unor concepte relaționate cu sacrificiul celor care au trăit momentul
1918, cu drama războiului și bucuria unirii. „Cula Duca” implică stilistic
farmecul pensulației și autoritatea desenului, însă artistul se lasă purtat de
feeria clipelor când lumina se revarsă peste spectacolul vegetal și
arhitectonic al curții de la Măldărești, masele cromatice având un conținut
regenerator prin eclerajele variate ale vegetației. Lumina albă a culei,
eclerajele ce înconjoară armoniile tonale și petele de nuanțe așezate ritmic, alternând
cu trasee de culoare, urmând modelul
avut în față de artist, evidențiază o structură statică a imaginii, determinată
de amplasarea clădirii reprezentate în centrul lucrării. Pentru compoziția „Echilibru regăsit”, Ovidiu Buzec se oprește asupra simbolului rugăciunii,
figurând două mâini hieratice, pictate în cel mai pur stil bizantin, amintirea
lui Hristos, capacitatea sa de intercesiune, pentru a mântui sufletele celor
dispăruți în Primul Război Mondial, fiind cheia în care am putea citi mesajul
transmis de artist. În contextul compoziției se află și insigna unui ofițer, semn
că Ovidiu Buzec venerează prin arta sa amintirea eroilor neamului. Tonuri
calde și reci, tușe saturate și variate nuanțări cromatice descoperim la Bogdan Dumitru Enache, cel pentru care
simfonia structurală a naturii se atașează de ineditele componente ale
clădirilor de patrimoniu de la Măldărești. „Cula Duca” a fost și pentru acest
artist subiectul unui frumos tablou în care descoperim cum lumina se răsfrânge
pe zidul alb, evidențiind unghiul de vedere din care a fost surprinsă.
Traversând compoziția, deschizând alt spațiu peisagistic spre o natură calmă și
generoasă, cula Duca, prin specificitatea sa arhaică și prin modul în care a
fost surprinsă și amplasată pe diagonală, ne vorbește despre implicarea
afectivă a pictorului în studiul eclerajelor asupra epidermei zidului, devenit un
personaj în sufletul căruia vechea lume este tăinută. „Încrâncenarea
ultimului efort” pe frontul anului
1918, prezintă un soldat căzut în genunchi. Cu ultimele sale resurse de energie,
acesta luptă încă pentru binele tării sale. Complemetaritatea roșu/verde
conferă o notă în plus de rafinată abordare a compoziției, respectul pentru
istorie și pentru înaintași, fiind evocat într-o distinsă ținută estetică.
Argumentele plastice ale notației picturale înseamnă o textură cromatică
rafinată, semnificații descriptive ale desenului figurativ și mijloace de
expresie de impact, ușor de cuprins cu privirea. O imagine sintetică, realizată
după rigori compoziționale, unde descoperim implicarea de factură lirică a
execuției și totodată dramatică a subiectului abordat, ar fi datele ce îl
definesc pe Bogdan Dumitru Enache în impresiile sale vizuale de la Măldărești. O
intensitate a trăirii emoționale în fața subiectului pictural o întâlnim la Simona
Pascale, un temperament artistic așezat. Exaltarea culorii, dar și aplicarea
ponderată a acesteia, creează pasajele unei expresii expresioniste liniște și
voluptoase, în care afectul este un pretext pentru nelimitate posibilități de
plasticizare a imaginii. Un spirit sintetic în ceea ce privește ansamblul
compozițional, Simona Pascale exersează prospețimea tonală, picturalitatea, starea de expectativă și beatitudine a
materiei. Mușcatele de la Măldărești au încununat experiența artistei la cea de
a V-a ediție a taberei, unde atmosfera paradisiacă a ansamblului istoric a fost
concentrată în „Grădina de vis”, o lucrare în care interpretarea subiectului rămâne supusă impresiei și
frumuseții diurne a atmosferei. Arcadele și coloanele unui pridvor, zugrăvite
în albul tradițional al purității și lumii țărănești, se profilează pe suprafața
pânzei, al cărei discurs vizual este punctat de structuri vegetale. Recursul la evenimentele istorice ale Primului
Război Mondial se concretizează în tabloul „Pe aici au
trecut eroii”, în care se cristalizează apetența
pentru redarea unui detaliu arhitectonic al zidului de incintă al
bisericii, recursul la forma figurativă
și la o tendință constructivistă a elementelor de limbaj plastic utilizate,
demonstrând adaptarea la temă a pictoriței și la un simbolul trecerii dintre
două stări distincte, poarta. Lumina transparentă a toamnei
amprentează substanța cromatică din pictura lui George Păunescu. Volumetria „Culei Duca” este o
consecință a studiului formei și a lucrului în plein-air, când artistul se află
într-o deplină comuniune cu tema aleasă, lăsând-o supusă tușelor juxtapuse
pentru a crea efecte de plasticitate deplină. Raportul dintre lumină și umbră este unul ce creează o undă de mister a
compoziției, monumentalitatea și aspectul monolitic al arhitecturii, fiind
caracteristicile care atrage atenția privitorului. Transfigurarea materiei prin
interpretarea realității figurative, dar fără a se îndepărta de aceasta,
idealizarea ambianței și lirismul dominant al tabloului, schimbarea osmotică a
cromaticii, petrecută pe parcursul zilei sunt rezultatul senzației de bucurie a artistului în fața șevaletului,
a capacității sale de a interfera cu peisajului și a se supune frumuseții lui. „Peisajul
din Măldărești” îi lasă mai multă libertate de exprimare artistului, acesta
concentrându-se pe vibrația cromatică și pe expresia vizuală nuanțată a
naturii. George Păunescu privește lumina din umbră, evidențiind partea
paradisiacă, de profundă liniște a Măldăreștiului, consacrându-și astfel energia
în orizontul intim al reflexelor cromatice, venite din surprinderea unui
instantaneu al naturii, o impresie plastică asupra secvențelor geografice. Lucrările
Luciei Pușcașu se pliază parcă pe farmecul discret al vieții de odinioară, care
amina cândva splendoarea acestui colț de eden. „Vremuri de
altădată” amintește delicatețea domnițelor care au trăit aici, distinsa lor
cochetărie, cu nimic mai prejos față de seducția transmisă de doamnele din
Orient sau Occident. Tonalitățile
vivante, ritmuri cromatice rezultate din textura vestimentației, stilizate cu fascinație
de Lucia Pușcașu, conturează un portret bust, fără detalii faciale, având
caracter de generalitate, devenit un elogiu pentru seducția feminină medievală,
recurentă în arta noastră murală și în țesături. În lucrarea „Liniște la
Măldărești”, artista venerează beatitudinea și prospețimea transmisă de natura extatică, evocată în
datele expresioniste ale unei abordări stiliste entuziaste, cu tușa fragmentă,
tensionând compoziția și făcând-o
vivantă. Dar totodată, această liniște mărturisită nouă de artistă în efectele
transparente de albastru valorat și ocru-galben, vine să ne amintească de
marile momente ale trecutului, care au așezat tăcere peste mormintele
soldaților, fără efortul cărora Marea Unire nu ar fi fost posibilă. O exprimare
extrem de plastică, în care culoarea plonjează pe întreaga suprafață a pânzei,
imortalizând o secvență a peisajului specific zonei, dar trecută prin propriul
arsenal vizual în care culoarea este efectul unei experiențe susținute. Formula
vizuală adoptată de Mirela Ungureanu cunoaște o mai mare libertate de
exprimare, în sensul că artista se concentrează asupra sugestiei,
abstractizând, dar lăsând lizibil punctul de plecare al imaginii.
Interpretările acesteia înseamnă evocarea
contextului în formule moderne de exprimare, problemele de morfologie aduse în
discuție denotând o pictoriță sensibilă, de vocație. „Singurătate” este o
introspecție în liniștea absolută a naturii, marginea de lume dobândind
dimensiunea fabulosului prin jocul cromatic deosebit de rafinat și reținut
pentru obținerea unei plasticități expresive. Copacul reprezentat are datele
axiologice ale ființei umane, Mirela Ungureanu alăturând caracterul direct al
gestului artistic cu impactul avut de spațiul
tăcut și complex al naturii, asupra bucuriei artistei de picta în plein-air.
Lucrarea „Fraternitate” este o compoziție mai geometrizată, mai controlată structural, cu
tendințe dramatice prin griurile echivalente ideii de suferință. Semnificația
reprezentării conturează dimensiunea unui moment plin de umanism, acela de ajutorare a camaradului rănit în luptele
Primului Război Mondial. Cei doi soldați sunt plasați în centrul compoziției,
construcția piramidală descrisă de aceștia, recuperând echilibrul structural și
alternanța dintre registrul din față și perspectiva celui de al doilea plan,
unde întrezărim o așezare umană, evocarea fiind sugestivă și întrând în
contextul rememorării unui timp de mult trecut, dar prezent încă în amintirile
noastre.
Ana Amelia Dincă,
Critic de artă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu