marți, 1 iunie 2021

Zamfir Dumitrescu -avatarurile unei biografii artistice-, de Ana Amelia Dincă

 Zamfir Dumitrescu

-avatarurile unei biografii artistice-
Pictorul Zamfir Dumitrescu este în conștiința noastră unul dintre reperele glorioase ale științei perspectivei, ale „organizării spațiului prin planuri și secțiuni aflate sub zodia irepresibilă a ordinii scientiste și a numărului de aur”(Virgil Mocanu). Strălucit elev al maestrului Corneliu Baba, al cărui ucenic a fost la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, acesta face parte dintr-o generație exemplară de studenți, care au devenit mari artiști contemporani, remarcabili în fenomenul artistic al timpului nostru, cu viziuni identificabile în contextul artei românești de după anii 1970. Zamfir Dumitrescu s-a detașat prin erudiție, prin rapelul la principiile estetice ale artei europene, adaptate stilului său, caracterizat prin exactitatea expresiei plastice analizată în note academice, explicite în detaliile tehnice ale construcției imaginii, prin intermediul desenului și al gândirii matematice, ceea ce ne amintește de vocația sa de pedagog, dar și de talentul și imaginația fără margini în abordarea temelor clasice ale picturii, cărora le-a găsit o multitudine de variante originale de reprezentare. Tablourile sale în ulei pe carton, pe pânză sau litografiile sunt posesoarele unui gândiri coercitive, dar și ale unei gramatici plastice, cum rar întâlnim. El a suprapus peste aceste noțiuni teoretice și practice conceptele la care se raporta ca om, amprentate de propria personalitate care nu și-a găsit ecoul în nici un fel de structură existențială.
Dinamica evoluției artistului și expansiunea sa în lumea breslei fuseseră remarcate începând cu anul 1968 când era încă student și participase la o expoziție de grup în București, urmată, la scurt timp, de prezențe pe simeze naționale și internaționale. Octavian Barbosa vorbea despre capacitatea pictorului de a crea lucrări de artă care atrăgeau atenția, menționând „imagini-obiect unde rama tabloului era privită ca o expansiune sculptural-arhitecturală a picturii, ca un reflex al caracterului imaginativ al artistului”, referindu-se la intervalul 1970-1976, când Zamfir Dumitrescu își termină studiile academice (1970) și anul când apare „Dicționarul artiștilor români contemporani”(editura Meridiane, București, 1976), semnat de distinsului critic de artă, care căuta un reper estetic pentru pictura tânărului artist, remarcabil în „exuberanța barocă” și în „exaltarea metaforică a formelor” reprezentate, atribute valabile și pentru opera de maturitate. Inclusiv „lirismul primelor compoziții”, va persista pe parcursul deceniilor de creație ce vor urma, în imagini evocând „patosul expresionist cu puternice accente vitaliste” (Octavian Barbosa). La fel ca profesorul său Corneliu Baba, Zamfir Dumitrescu nu se înscrie în tradiția picturii românești, ci se regăsește în ecouri europene de expresie. Dacă maestrul s-a apropiat de tehnica clarobscurului, ucenicul său a atins cotele unui realism, îmbrăcat în veșmântul iluzoriu al barocului și romantismului. Astfel, Zamfir Dumitrescu, din osmoza timpurilor artistice trecute, și-a creat recuzita unei picturi originale, hrănită de spiritul său meditativ și erudit. Aceste achiziții estetice din istoria artei s-au concentrat într-un conținut de idei, care au dat vigoare picturii sale, iar modul cum au prins contur în variatele interpretări, era proiectat conform schemelor calculate care din exacte au devenit încifrate. „Fascinat de poezia intimă a lucrurilor, dar și de pictorii flamanzi și olandezi din secolele XVI-XVII cu care pare a pune pariuri, încercând să-i ajungă în virtuozitatea redării naturii moarte”(Vasile Florea), Zamfir Dumitrescu glisa pe o latură solitară a picturii, care avea în subsidiar amprenta aceluiași realism, asimilat ca normă. Restructurată, această tendință a fost filtrată atât prin prisma unor simple imagini, cât și în complexele sale suprapuneri de planuri și structuri compoziționale, care aduceau în același punct „realitatea naturii, a lumii tridimensionale și realitatea imaginii bidimensionale” (Zamfir Dumitrescu).
Ana Amelia Dincă

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu